În momentul în care copilul meu a fost diagnosticat cu diabet de tip 1 am simțit cum lumea îmi fuge de sub picioare. Ca părinte, atunci când copilul tău suferă, simți cum în jurul tău se spulberă tot ce ai clădit.
Diagnosticul primit a schimbat complet viața familiei mele. La început am făcut greșeli, m-am confruntat cu situații neobișnuite și am avut momente în care mă învinovățeam că nu știu cum cum să gestionez tot ce se întâmplă.
Au fost zeci de seri în care grijile mă copleșeau și mă chinuiam să înțeleg de ce lucrurile se întâmplă în acest mod, dar și multe momente în care nu puteam să mă gândesc la altceva în afară de cum îmi pot ajuta copilul să ducă o viață normală.
Toată familia a fost pusă în fața unei situații complet neașteptate, iar în acele moment îmi doream din tot sufletul să fie cineva lângă mine să-mi valideze emoțiile și să mă sprijine.
Privind în urmă îmi dau seama că sunt multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le știu în momentul în care copilul meu a fost diagnosticat cu diabet și fiecare dintre acestea m-ar fi ajutat poate să gestionez mai bine situațiile dificile. Astăzi mi-am propus să le împărtășesc cu tine, așa cum mi-aș fi dorit eu să vină cineva la mine și să mă liniștească.
- Copilul va putea zâmbi din nou și se va bucura de viață în continuare
De multe ori, după primirea diagnosticului de diabet pare greu să mai găsești motive de bucurie. Însă, după ce lucrurile s-au așezat mi-am dat seama că viața lui va continua la fel de frumos: poate avea activități normale, poate face sport, va putea să își întemeieze o familie și va avea ocazia să își îndeplinească visurile. Viața cu diabet nu înseamnă sfârșitul lumii, iar el va zâmbi în continuare așa cum o făcea și înainte.
-
Dacă se întârzie 30 de minute cu masa nu e o tragedie
Da, respectarea meselor este importantă, însă m-ar fi ajutat să știu că nu este atât de grav pe cât credeam dacă întârzii cu mâncarea o jumătate de oră. Această informație m-ar fi scăpat de numeroase momente de panică și vinovăție că nu îmi ajut copilul suficient.
-
Se întâmplă să greșesc, dar este normal
Când copilul meu a fost diagnosticat cu diabet nu am fost pregătită din niciun punct de vedere. Nu știam ce trebuie să fac și nici cum pot să-l ajut ca el să fie bine. Am făcut greșeli, am suferit să îl văd când nu îi era bine, dar am învățat că este normal să se întâmple așa.
-
Nicio zi nu e la fel
Chiar dacă are aceeași mâncare și aceleași activități, aceleași doze de insulină, fiecare zi are ritmul ei.
-
Nu e diabetul meu, ci al lui
Ce se întâmplă nu este despre mine, ci despre cum are nevoie copilul meu să fie ajutat și încurajat, iar rolul meu este să îi fiu aproape. Diabetul m-a făcut să descopăr că am un copil mai curajos decât știam eu, așa că este important să îl susțin și să îi fiu punct de sprijin atunci când simte că are nevoie de mine.
- Ambulanța nu trebuie să stea la ușa casei
Cred că aceasta a fost una dintre cele mai mari frici ale mele. Credeam că în momentul în care glicemia crește, imediat este nevoie să intervină un medic. Cu timpul m-am liniștit și am învățat alături de el să gestionez aceste momente.
Când copilul meu a fost diagnosticat cu diabet de tip 1 am fost speriată. Astăzi am învățat mai multe despre acest diagnostic care ne-a schimbat viețile. Acum știu că se poate trăi cu diabet și că poți avea o viață împlinită.
Boala fiului meu a schimbat complet traiectoria mea profesională, însă sunt extraordinar de recunoscătoare pentru că mi-a permis să îmi pot descoperi misiunea de a deveni un ajutor pentru copiii și tinerii diagnosticați cu diabet, dar și pentru familiile acestora. Din această dorință a apărut Asociația Glice, o comunitate în care oferim sprijin integrat prin acces la alimente și dispozitive medicale, educație și sprijin emoțional
Dacă vrei să afli mai multe despre misiunea Asociației Glice, te invit pe www.glicecluj.ro.
Ramona Truță
Președinte Asociația Glice Cluj
